O scurtă poveste:
<<,,Pe aici, mami. Auzi pietrele cum scârțâie sub picioarele mele?”.
Fiul meu, Zeal, o zbughește pe lângă mine pe aleile de lângă casa noastră. Dimineața o petrecem căutând printre tufișuri, mâncând mure coapte care ne cad în palme și presărând ,,mâncare pentru peștișori” (frunze de toamnă sfărâmate) în pârâu. Astăzi este o ,,zi în care spun Da!”, zi în care aleg în mod conștient să îi spun da fiului meu, să îi onorez spiritul, dorințele, alegerile. Astăzi nu există ,,Chiar trebuie?”, ,,Este timpul să plecăm.” sau ,,Încă un minut…” și (practic) totul este permis.>>
Zile în care spunem „Da”
de Ginger Carlson
…………………………………………………………………………………………………..
Zilele se pot rezuma adesea la lucruri care „ar trebui”
Indiferent dacă lucrăm de acasă sau în altă locație, zilele pot fi adesea rezumate la ,,locuri în care ar trebui să fim”. În multe dintre aceste locuri trebuie să fim, de fapt. Multe sunt „lucruri pe care părinții trebuie să le facă”, pe care le desfășurăm pentru binele copilului: mergem la bibliotecă, la locurile de joacă, cursuri de muzică sau activități în comunitate.
Ne găsim într-o luptă pentru putere și în interacțiuni dificile pentru a ajunge în locurile în care credem că ar trebui să fim. Profesorul Charles Smith de la Universitatea de Stat din Kansas afirmă: <<Deși zicând „nu” le transmitem copiilor ce nu trebuie să facă, folosind adesea un limbaj afirmativ îi va învăța cu adevărat abilitățile care le vor fi utile de-a lungul vieții. Să învețe să facă alegeri și să își asume responsabilitatea pentru consecințele acestora – este un element important în dezvoltarea unui spirit curajos și a unei conștiințe sănătoase.>>
Familiile pot încerca să depășească aceste situații dificile, dezvoltând conexiuni și o înțelegere reciprocă mai bună. Luați aceste lucruri în considerare următoarea dată în care vă planificați ,,zilele în care spuneți da”.
Încă o privire peste agendă
Luând în considerare dacă toate lucrurile din agendă sunt necesare poate fi un exercițiu care să ne ajute la a fi mai atenți. Trecând peste momentele în care spunem din reflex că „Este timpul să plecăm” sau „Mai stăm numai un minut” poate crea un mediu în care spunem ,,Da!” mai des.
,,Când ne ascultăm copiii, avem ocazia să rămânem conectați cu ei.”
Ne putem găsi într-o dispută cu cel mic atunci când este nevoie să se îmbrace, să își pună centura sau atunci când este timpul pentru plecare într-un loc în care îi va plăcea. Atunci când ne impunem propriul orar, cel mic simte că este nevoit să urmeze instrucțiuni și că nu are abilitatea de a decide el însuși.
Atunci când luăm în considerare organizarea unei zile sau a unei săptămâni, putem adăuga în program un moment sau o zi în care spunem ,,Da!” ca răspuns la dorințele celui mic.
Respectarea independenței
Pentru un copil, independența înseamnă dobândirea autonomiei – un obiectiv pe viață pentru oricine. Copiii merită să trăiască într-o lume în care ideile și dorințele lor nu sunt considerate „copilărești”, ci luate în serios. Cu toții, mici sau puțin mai mari, avem dreptul de a fi iubiți și de a găsi forță și curaj în această iubire.
Te ascult
Zilele în care spunem ,,Da!” le pot oferi copiilor spațiul și timpul de care au nevoie pentru a se dezvolta pe deplin. Când alegem în mod conștient să ne ascultăm copiii, avem ocazia să rămânem conectați cu ei. Dacă cel mic își imaginează că un șoricel trăiește în fiecare ceas, având datoria de a-i întoarce limbile, putem considera acest lucru o oportunitate de a înțelege perspectiva prin care explorează lumea. Putem alege astfel să nu corectăm afirmația sa. Acest lucru poate fi dificil dacă avem obiceiul de a „profita de orice moment pentru a-l învăța ceva”.
Îl lăsăm pe „trebuie” să plece
Acasă reprezintă un paradis în care ne simțim protejați, în siguranță. Dacă este posibil, ne putem permite să ne eliberăm programul din când în când. Să urmăm exemplul celui mic și să petrecem după-amiaza ghemuiți în pat, citind cărți. Ne putem amâna întâlnirea și să alegem să petrecem o zi alături de cel mic sorbind ciocolată caldă, în pijamale. Să ne amintim că lumea pe care o creăm pentru copiii noștri va avea un impact direct la lumea pe care și-o vor crea ei înșiși pe măsură ce cresc. Îndepărtându-ne de un lucru pe care cel mic îl consideră important este un ordin direct care îl învață să își modeleze propria agendă după cei din jurul lui pe măsură ce crește.
Nu poți mulțumi pe toată lumea tot timpul
Dacă aveți în grijă frați sau surori, cu siguranță știți că zicala „Nu poți mulțumi pe toată lumea tot timpul.” este adevărată. Să luăm în considerare un exemplu al unei familii din 4 membri (mama, tatăl și 2 frați). În timp ce jonglează cu programele celor doi copii, ei planifică ceea ce familia lor numește „călătorii în care spunem da”. Aceste călătorii oferă o întâlnire individuală cu mama sau tata, fără un frate cu care să concureze. Petrec data specificată făcând doar ceea ce copilul dorește să facă: mergând la plajă, oprindu-se pentru o drumeție sau la o atracție turistică pe drum, mâncând când și unde vrea copilul lor. Pentru părinți, <<Aceste „zile în care spunem da” au fost o reamintire că, deși suntem un întreg, suntem cu toții indivizi. Să ne luăm timp pentru a lucra la fiecare relație în parte, deoarece piesele se adună la mai mult decât întregul.>>
Sursă articol: https://www.naturalchild.org/articles/guest/ginger_carlson.html
Articol tradus de Maria Colibalis, studentă la Facultatea de Științe politice, Administrative și ale Comunicării și adaptat de Psih. Diana Marinescu