Da, știm cu toții, copiii mint (dar la fel și adulții). Vestea bună este că dacă vei lua măsuri potrivite cu privire la acest capitol, copilul tău va învăța care este drumul cel bun.
Cum părinții sunt principalele modele când vorbim despre multe aspecte ale vieții, tot ei se situează pe primul loc când vine vorba despre onestitate. De asemenea, aceștia au cea mai mare influență atunci când ne referim la insuflarea unui angajament adânc înrădăcinat de a spune adevărul. Pe măsură ce copiii cresc și dobândesc o mai bună înțelegere a etichetelor sociale, părinții trebuie să îi ajute să diferențieze între minciunile albe, spuse pentru a proteja sentimentele oamenilor și minciunile reale. ,,Toți copii mint. A-i învăța devreme despre importanța onestității și despre cum putem rezolva probleme fără a fi nevoie să ne bazăm pe minciună ne va asigura că în viitor vor fi sinceri – în majoritatea timpului.”, spune Victoria Talwar, profesor asociat în Departamentul de Educație și Consiliere Psihologică la Universitatea McGill, Montreal. Potrivit Academiei Americane de Psihiatrie pentru Copii și Adolescenți, copiii și adulții mint din motive similare: pentru a ieși din bucluc, pentru un câștig personal, pentru a impresiona sau proteja pe cineva, pentru a fi politicoși. La o vârstă fragedă, copiii vor experimenta cu adevărul și vor continua să facă acest lucru în toate etapele dezvoltării, cu diferite grade de complexitate și elaborare. Pentru o influență maximă la nivelul fiecărei etape de dezvoltare, abordează subiectul minciunii într-un mod adecvat vârstei.
Copii cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani
Deoarece abilitățile lingvistice ale copiilor sunt în curs de dezvoltare, ei nu au încă o idee clară despre locul unde începe și se termină adevărul. La această vârstă, copiii mici au, de asemenea, o înțelegere destul de șubredă asupra diferenței dintre realitate, visare, dorințe, fantezii și temeri, spune Elizabeth Berger, consilier pentru părinți , psihiatru pentru copii și autor al cărții Raising Kids with Character. ,,Emoțiile puternice pot face ca un copil de 2 sau 3 ani să insiste: ,,El mi-a mâncat prăjitura’’, când este clar că fratele său bebeluș nu a făcut în mod evident nimic ”, spune Berger. Amintește-ți că cei mici încearcă să își demonstreze independența și pot face o luptă pentru putere din orice dezacord. Așadar, încearcă un răspuns blând, diplomatic, care evidențiază îndoieli, cum ar fi, ,,Într-adevăr? Înseamnă că ce văd pe bărbia ta nu sunt firimituri.”. Copiii sunt prea mici pentru a fi pedepsiți pentru minciuni, dar părinții pot începe subtil să încurajeze veridicitatea. Ia în considerare citirea unei cărți ușoare, cum ar fi Not Me de Nicola Killen, care ilustrează problema veridicității.
În jurul vârstei de 4 ani, pe când copiii încep să dețină mai multe abilități verbale, ei vor folosi minciuni, răspunzând cu ,,Nu” atunci când primesc întrebări precum ,,Ți-ai ciupit sora?”, de exemplu. Folosește fiecare oportunitate pentru a-i explica ce înseamnă o minciună și de ce ilustrează un comportament nepotrivit (este ideal să discutați pe marginea acestui subiect imediat după ce a folosit acest comportament pentru a reuși să creeze o legătură între cele două cât fapta este încă proaspătă în memorie). Începe cu ,,Haide să povestim despre minciună și de ce nu este în regulă să mințim.” ,,Poate că nu va fi o conversație lungă, însă asigură-te că ajunge la el mesajul conform căruia sinceritatea este importantă.”, spune dr. Talwar. Ca răspuns la o minciună, fii ferm și serios și spune: „Asta sună ca și cum nu spui adevărul” sau „Ești absolut sigur că s-a întâmplat asta?”. Fă să fie clar faptul că nu te lași păcălit, însă treceți peste eveniment într-un mod blând și calm, după ce l-ai ascultat și i-ai corectat comportamentul. Evită să îl confrunți pe cel mic mai departe sau să continui să cauți adevărul dacă situația nu este serioasă și nu necesită atenție sporită.
Dar ce facem atunci când copiii mai mari mint?
Copii cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani
Între 5 și 8 ani, copiii vor spune mai multe minciuni pentru a testa cu ce pot scăpa, în special minciuni legate de școală – cursuri, teme, profesori și prieteni. Totuși, să mențină minciunile va fi încă dificil pentru ei, chiar dacă au devenit mai pricepuți în ascunderea lor. ,,Responsabilitățile de la această vârstă se simt adesea copleșitoare pentru copii. Drept urmare, ei vor minți adesea pentru a domoli cerințele ridicate pentru performanță.”, spune Berger. Din fericire însă, majoritatea minciunilor („Nu am primit nicio temă de lectură astăzi”) sunt relativ ușor de detectat. Vorbește deschis copiilor tăi și abordați obiceiul de a citi povești împreună, cum ar fi Fii sincer și spune adevărul, de Cheri J. Meiners. De asemenea, observă când este sincer și oferă-i laude și feedback pozitiv.
Mai important, pentru că școlarii sunt buni observatori, continuă să fii un bun model pentru el. Fii atent la ce minciuni create din reflex poți fi obișnuit să spui – chiar și ceva atât de mic ca „Spune-le că nu sunt acasă” atunci când ești – poate trimite un mesaj foarte mixt copilului. „Oricât de mult vorbești despre importanța onestității, subminezi mesajul dacă cel mic te vede necinstit”, spune dr. Talwar. Pentru situații mai complicate, ca atunci când trebuie să ofere mulțumiri pentru un cadou care nu-i place, ajută-l să se concentreze asupra aspectelor pozitive ale darului. Explică-i: „Știu că nu-ți place puloverul nou și îți provoacă mâncărime, dar gândește-te la toate orele pe care bunica le-a petrecut tricotându-l. Aceasta este partea cu adevărat specială despre cadoul ei și cu acest gând îi poți mulțumi sincer.”
Copii cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani
Majoritatea copiilor aflați în această etapă sunt pe drumul către crearea unei identități muncitoare, conștiincioase și de încredere. Dar, de asemenea, devin mai capabili în menținerea minciunii și mai sensibili la repercusiunile acțiunilor lor, putând avea sentimente puternice de vinovăție după ce mint. Discuțiile mai lungi și mai directe despre sinceritate sunt cu siguranță necesare, dat fiind că vor exista mici momente de ,,minciunele nevinovate” care sunt acceptabile dacă au scopul de a proteja sentimentele cuiva sau de a fi politicos. Când apar astfel de situații, fii direct cu copilul tău pentru a evita să transmiți mesaje mixte. Începe conversația cu „Știi că am povestit despre importanța de a le spune mereu adevărul părinților tăi? Ei bine, există și momente în care este important să fii politicos și să nu rănești sentimentele altei persoane. Dacă vizităm prieteni și ei servesc un prânz care nu este pe placul tău, nu este politicos să refuzi să mănânci. Poți mânca puțin și să spui „Mulțumesc”. Astfel, vei fi un invitat atent care va fi chemat la joacă și data viitoare!”.
Și la această vârstă modelele sunt cruciale pentru copii. Ia în considerare înrolarea membrilor apropiați din familie sau vecinilor ce petrec timp cu cei mici în a-i ghida în interacțiunile sociale provocatoare. Va fi greu înainte de a fi ușor, însă privește partea bună: ,,Copiii care au stabilit o relație unde se simt confortabil comunicând și dezvăluindu-se părinților lor, cu siguranță că își vor face un obicei din a spune adevărul.”, spune dr. Talwan. ,,Realizează totodată faptul că cei mici nu vor spune întotdeauna adevărul. Ia-ți o clipă și reflectă asupra motivului pentru care ar putea să folosească acest comportament pentru a putea să răspunzi îi răspunzi corespunzător.”.
Sursa: https://www.parents.com/kids/development/behavioral/age-by-age-guide-to-lying/
Articol tradus si adaptat de: Psih. Diana Marinescu
Explorează cu noi în magazin!