Gestionarea emoțiilor din postura de părinte

Unul dintre cele mai grele lucruri legate de a fi părinte este să fii adultul din relație. În zilele noastre cele mai bune putem să fim calmi în mijlocul problemelor pe care le are cel mic, însă nu întotdeauna este atât de ușor. 

De exemplu, fiica cea mică a înfundat toaleta cu extrem de multă de hârtie igienică. Fiul cel mic ce alătură în timp ce ștergeți podeaua din baie și întreabă în mod repetat dacă vreți să vedeți un truc magic. 

Una dintre cele mai importante abilități pe care le putem dezvolta ca părinți este să ne păstrăm calmul în momentele stresante. Este, de asemenea, o abilitate la care vom continua probabil să lucrăm toată viața. Iată câteva idei care vă ajută să luați un moment de pauză pentru a rămâne calm.

✔️ Luați o gură de apă.

Beți puțină apă atunci când simțiți că sunteți pe punctul de a vă enerva. De ce? Ei bine, hidratarea este întotdeauna o idee bună. Dar momentul în care beți apă vă obligă să respirați pe nas – genul de respirație care vă ajută să vă calmați sistemul nervos, astfel încât să puteți gândi mai rațional.

✔️ Vorbiți cu voi înșivă.

Există o mulțime de cercetări, în special în domeniul psihologiei sportului, care demonstrează că atunci când vorbești pozitiv cu tine însuți, dai un randament mai mare. Așadar, data viitoare când veți fi la limită, vorbiți-vă ca și cum ați vorbi cu un prieten, cu empatie și bunătate: este foarte greu, dar toată lumea o poate face!

✔️ Ceva diferit.

Toată lumea este irascibilă și supărată? Faceți ceva neobișnuit. De exemplu, atunci când întreaga familie a avut o zi grea, puteți sugera un prânz (sau o cină) pe dos. Asta însemna că mai întâi puteți mânca desert și apoi puteți lua masa. Pare un lucru micuț și nesemnificativ, însă îi va încânta cu siguranță. Astfel, într-un mod ciudat, unele dintre cele mai grele momente vor deveni cele mai bune amintiri.

✔️ Creați un „loc pentru sentimente”.

Creați un loc sigur unde copilul vostru poate alege să meargă atunci când este copleșit de emoțiile sale, cum ar fi un colț al unei camere cu câteva perne, pături și animăluțe de pluș. A avea un loc ca acesta îi ajută pe copii să învețe că pot face ceva pentru a se simți mai bine atunci când emoțiile lor devin copleșitoare și le puteți arăta cum: 

Părinți, hop pe acel loc! Apoi spuneți-i copilului vostru: „Mă simt atât de supărat acum. Voi sta câteva minute pe canapea ca să mă pot liniști. Așa voi rezolva mai bine problemele”. Acest lucru are dublul beneficiu de a modela autoreglarea pentru copilul vostru și de a vă oferi șansa de să vă regrupați.

✔️ Opriți-vă și priviți în jur.

Când vă simțiți stresați, respirați și concentrați-vă. Uitați-vă la copilul vostru – observați curburile urechii lor, obrăjorii, colăceii care se revarsă peste marginea pantalonilor de pijama, modul în care degetele cuprind jucăria preferată. Acordați atenție fiecărui detaliu: culoarea și cutele pielii lor, felul în care miros, expresia, postura. A fi prezent pe deplin vă ajută adesea să începeți să vă simțiți mai liniștiți în propriul corp și să experimentați mai multă compasiune față de copilul dumneavoastră. Compasiunea nu înseamnă să spuneți întotdeauna da, dar ajută să validați obiectivele sau sentimentele copilului vostru, chiar și atunci când trebuie să stabiliți o limită sau să spuneți nu.

Mulți dintre noi petrecem mai mult timp decât oricând acasă cu copiii. Avem șansa să împărtășim vremuri bune și … vremuri ciudate. Găsirea unor noi modalități de a ne menține calmul ne ajută să ne completăm setul de instrumente cu strategii pe care le putem folosi atunci când lucrurile devin dificile. Învățând să gestionăm sentimentele de frustrare, epuizare și furie (pe care le experimentăm cu toții la un moment dat) este un cadou.

Este un cadou pentru noi să învățăm ce putem face pentru a ne simți mai bine și a fi mai buni. Și este un cadou pentru copiii noștri să ne cunoască precum niște adulți calmi și iubitori, de care pot depinde.

Sursă articol: https://www.pbs.org/parents/thrive/managing-emotions-as-parents

Articol tradus de Maria Colibalis, studentă la Facultatea de Științe politice, Administrative și ale Comunicării și adaptat de Psih. Diana Marinescu