O experiență tulburătoare sau înspăimântătoare poate afecta sentimentul de siguranță al copilului, precum și predictibilitatea lumii sale. Astfel de evenimente pot include accidente de mașină care pun viața în pericol, incendii, inundații, boli neașteptate, decese în familie, infracțiuni, abuzuri și violență în comunitate, fie experimentate personal, fie prin intermediul mass-media.
Dacă ești îngrijorat pentru copilul tău în vreun fel sau simți că nu te descurci, este important să cauți întotdeauna sfaturi profesionale. Un loc bun pentru a începe este medicul de familie.
Copiii reacționează diferit la traume
Răspunsul unui copil la o experiență tulburătoare sau înspăimântătoare va depinde de o gamă largă de factori, inclusiv vârsta, stadiul de dezvoltare și personalitate, precum și impactul crizei asupra părinților sau a celor apropiați. Este posibil ca cel mic să nu reacționeze în felul în care ne-am aștepta.
Reacțiile traumatice pot include:
• retragere – pierderea interesului pentru activități, pierderea încrederii, lipsa dorinței de a vorbi sau regresarea la modalități mai „copilărești” de comportament
• preocupare – nevoia de a retrăi experiența, de exemplu, prin jocuri repetitive sau desene. Copilul poate fi prea îngrijorat de posibilitatea unor evenimente viitoare sau poate avea coșmaruri
• anxietate – cum ar fi probleme de concentrare sau atenție, comportament co-dependent, anxietate de separare, probleme cu somnul și comportament iritabil
• simptome fizice – precum dureri de cap și dureri de stomac.
Ne putem aștepta și la o reacție întârziată. Unii copii par să facă față bine la început, dar pot experimenta reacții la stres zile, săptămâni sau chiar luni mai târziu.
Vorbiți despre evenimentul traumatic
Vă ajută să scoateți la iveală toate problemele. Sugestiile includ:
• Asigurați-vă copilul că evenimentul s-a încheiat și că este în siguranță (dar numai dacă acesta este cazul). Este posibil să trebuiască să-l liniștiți din nou și din nou.
• Ascultați-vă copilul. Luați-i în serios preocupările și sentimentele.
• Spuneți-i copilului că doriți să auziți cum stau lucrurile pentru el.
• Spuneți-i copilului despre ce s-a întâmplat într-un mod adecvat nivelului lui de înțelegere și fără a intra în detalii înfricoșătoare sau exagerate. Folosiți limbajul pe care el îl înțelege. Dacă ascundeți informații importante, el va completa spațiile libere folosind experiența sa, informațiile disponibile și imaginația.
• Asigurați-vă că copilul vostru nu a ajuns la concluzii greșite. De exemplu, copiii mai mici pot crede că tragedia este vina lor pentru că erau obraznici sau credeau lucruri rele despre cineva.
• Vorbiți despre eveniment ca familie. Permiteți tuturor să își spună cuvântul, inclusiv copiilor. Acest lucru îi ajută pe toți să depășească izolarea, să se înțeleagă și să se simtă susținuți și auziți.
• Discutați cu copilul vostru despre modul în care oamenii pot reacționa la suferință. Spuneți-i că sentimentele sale sunt normale în aceste circumstanțe și asigurați-vă că se va simți, treptat, mai bine.
Răspunsul vostru la evenimentul traumatic este important pentru cel mic
Modul în care criza are impact asupra voastră și asupra reacțiilor voastre la sentimentele și comportamentul celui mic va avea un efect enorm asupra capacității copilului de a face față și de a se recupera. Aspecte de reținut includ:
• Fiți înțelegători. Recunoașteți că schimbările de comportament, cum ar fi crizele sau udarea patului, pot fi modul în care copilul reacționează la evenimente dureroase sau înspăimântătoare.
• Acordați o atenție suplimentară copilului vostru, în special la culcare și în alte momente de separare, dacă aceasta este o problemă pentru el.
• Copiii se uită la părinți sau îngrijitori pentru a înțelege o criză și pentru a găsi modalități de a răspunde și de a-i face față. Au nevoie de adulții din jurul lor pentru a-și putea „înțelege” temerile și suferința și pentru a fi mângâiați și susținuți. Dacă sunteți tulburat și aveți dificultăți în ceea ce privește sentimentele, reacțiile sau relațiile voastre, este important să căutați sprijin și ajutor pentru voi. Dacă nu, frica și suferința copilului vor crește.
• Vorbiți despre sentimentele voastre într-un mod adecvat cu cel mic și permiteți-i să vorbească despre ale lui.
• Amintiți-vă că toată lumea este diferită și poate avea emoții diferite. Nu vă așteptați ca copilul vostru să se simtă la fel ca voi.
• Dați-i copilului vostru un sentiment de control asupra vieții lui. Chiar și deciziile minore, cum ar fi permisiunea de a alege între două umpluturi de sandwich la prânz îl face pe copil să se simtă mai în control. Acest lucru este deosebit de important după haosul unei crize. Copiii care se simt neajutorați tind să manifeste simptome mai severe de stres.
• Încercați să nu vă protejați excesiv copilul. Este firesc să vreți să țineți membrii familiei apropiați după o criză, dar vreți să simtă și ei că lumea lor este un loc sigur în care să fie.
Rutine familiale după un eveniment traumatic. Sugestiile includ:
• Respectați rutina obișnuită cât mai mult posibil. Previzibilitatea programului de zi cu zi al familiei este liniștitoare pentru copii.
• Asigurați-vă copilul că rutina sa va reveni la normal cât mai curând cu putință. Este posibil să nu-și poată gestiona rutina obișnuită pentru o vreme, cum ar fi frecventarea școlii sau efectuarea treburilor casnice. Nu-l forțați.
• Nu introduceți modificări precum rutine noi sau standarde de comportament mai stricte. Păstrați acest aspect pentru altă dată.
• Mențineți rolurile familiei, dacă puteți. De exemplu, nu insistați ca cel mic să își asume mai multă responsabilitate în casă decât de obicei și nu vă așteptați să răspundă nevoilor emoționale ale unui părinte aflat în dificultate.
Strategii practice pentru a vă ajuta copilul să se recupereze după traume. Sugestiile includ:
• Permiteți copilului mai mult timp să se joace și să se bucure de activități recreative, cum ar fi sportul, în special jocurile și activitățile preferate cu prietenii „cei mai buni” și familiari.
• Lăsați timp pentru distracție. Râsul, momentele bune și plăcerea comună îi pot ajuta pe toți membrii familiei să se simtă mai bine.
• Nu insistați asupra a trei mese principale dacă apetitul copilului dumneavoastră este afectat. Dacă nu le vine să mănânce la masa, oferiți-le gustări regulate pe tot parcursul zilei.
• Asigurați-vă că copilul vostru se odihnește suficient și doarme.
• Implicați-l într-un fel de exercițiu fizic – îl va ajuta să ardă substanțele chimice de stres și să-și îmbunătățească calitatea somnului.
• Limitați stimulentele precum zahărul, alimentele colorate și ciocolata.
• Ajutați-vă copilul să se relaxeze fizic – băile calde, masajele, orele de poveste și o mulțime de mângâieri pot ajuta la ameliorarea tensiunii musculare.
• Interveniți dacă o activitate îl face pe copilul vostru supărat sau anxios – de exemplu, o emisiune de televiziune care îi amintește copilului de traume sau care promovează sentimente de îngrijorare, alarmă sau frică. Nu vă fie teamă să opriți televizorul dacă conținutul programului nu sprijină recuperarea copilului.
Sursă articol: https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/trauma-and-children-tips-for-parents
Articol tradus de Maria Colibalis, studentă la Facultatea de Științe politice, Administrative și ale Comunicării și adaptat de Psih. Diana Marinescu