Abilitățile sociale dezvoltate corect permit copiilor să se bucure de relații mai bune cu cei de aceeași vârstă. Totuși, acest subiect merge mai departe de acceptarea socială. Copiii cu abilități bine dezvoltate în această arie vor beneficia de avantaje imediate. De exemplu, un studiu realizat în 2019 a demonstrat faptul că abilitățile sociale bine dezvoltate pot reduce stresul pentru copiii aflați în creșe sau grădinițe.
Beneficii
Există un aport mare de stres pentru copii atunci când sunt nevoiți să stea departe de familie. Lipsa unor abilități sociale pe care să le folosească pentru a interacționa cu ceilalți adaugă la acest cumul. Cercetătorii au descoperit că învățarea de noi skill-uri sociale produce o descreștere a secreției de cortizol (hormon eliberat ca răspuns la stres). Mai mult, copiii ce interacționează cu alți copii își vor face mai ușor prieteni. Potrivit unui studiu din 2015 publicat în International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences, prieteniile din copilărie sunt benefice pentru sănătatea mentală a micuților, oferind totodată oportunitatea de a antrena abilități sociale mai avansate, precum rezolvarea de probleme sau de conflicte.
În acest context, părintele are un rol vital în a-l ajuta pe cel mic să își dezvolte, să își exerseze, să își îmbunătățească sau să își mențină abilitățile sociale. Iată care sunt cele mai importante dintre acestea și cum le puteți implementa în viața de familie.
- Învățăm să împărțim
Dorința de a împărți o gustare sau o jucărie poate ajuta copilul să creeze noi prietenii sau să le întrețină pe cele deja existente. Potrivit unui studiu din 2010, publicat în Psychological Science, copiii până în 2 ani pot exprima dorința de a împărți cu ceilalți, dar de obicei în momentul în care există resurse din abundență.
Totuși, copiii cu vârste între 3 și 6 ani sunt adesea reținuți când vine vorba despre a împărți din resursele lor. De exemplu, atunci când are un singur biscuite, cel mic e posibil să refuze să îl împartă cu un prieten, din moment ce acest lucru înseamnă să nu se bucure în totalitate de desertul său. Pe de altă parte, cel mai probabil va împărți o jucărie care nu mai reprezintă interes pentru el.
În jurul vârstei de 6-7 ani, majoritatea copiilor devin mai îngrijorați în legătură cu corectitudinea și sunt mai deschiși să împartă. Mai mult, cercetările arată că starea de bine este asociată cu plăcerea de a împărți cu ceilalți.
Copiii care se simt bine în propria piele sunt mai dispuși să împartă cu ceilalți. În același timp, această abilitate are și rolul de a-i face să se simtă bine cu ei. Astfel, a-ți învăța copilul să împartă poate fi un element cheie în creșterea stimei sale de sine.
Cum să exersați această abilitate
În timp ce probabil că nu vă doriți să vă forțați copilul să împartă cu ceilalți anumite jucării, vă puteți face un obicei din a-l felicita în momentul în care o face individual. Puteți, totodată, să evidențiați felul în care l-a făcut pe celălalt să se simtă acest gest. De exemplu ,,Ai ales să împarți gustarea cu sora ta. Pariez că se bucură. Ai făcut un gest foarte frumos.”
- Învățăm să cooperăm
Cooperarea înseamnă a lucra împreună pentru a atinge un scop comun. Copiii care cooperează sunt complianți la cerințele altora. Totodată, ei contribuie, participă și ajută.
Abilitățile bune de cooperare sunt esențiale pentru integrarea cu succes într-o comunitate. Copilul tău este nevoit să coopereze cu ceilalți, atât pe terenul de joacă, cât și în timpul orelor de curs.
Până la aproximativ 3 ani și jumătate, copiii vor începe să lucreze cu colegii lor, având un scop comun. Pentru copii, a coopera poate să însemne a construi împreună un turn din cuburi sau a lua parte la un joc colectiv.
Unii pot adopta poziția de lider în timp ce alții se vor simți mai confortabil urmând instrucțiuni. Oricum ar fi, cooperarea este o oportunitate grozavă pentru copii de a învăța mai multe despre ei înșiși.
Cum să exersați această abilitate
Discutați despre importanța muncii în echipă și cum sarcinile sunt mai ușoare atunci când toată lumea participă. Creați oportunități pentru toată familia, astfel încât să lucrați cu toții împreună. Indiferent că dați fiecăruia o sarcină atunci când pregătiți masa sau că fiecare are sarcini deja prestabilite în interiorul familiei, accentuați des importanța cooperării.
- Învățăm să ascultăm
Pentru a asculta nu este nevoie numai să stăm tăcuți – este nevoie să reușim să integrăm și să înțelegem ceea ce spune celălalt. Ascultarea este componenta critică a unei comunicări sănătoase.
Până la urmă, majoritatea lucrurilor pe care copiii le învață la școală provin din ascultarea activă a profesorului. Integrarea materialului, luarea notițelor, precum și a cugeta asupra a ceea ce li se transmite va deveni din ce în ce mai important în parcursul lor academic.
Este esențial ca micuțul să crească cunoscând cum să îi asculte pe ceilalți. Această abilitate se dovedește mai greu de masterat odată cu avansarea în era digitală, dat fiind faptul că majoritatea oamenilor au tendința de a-și privi telefonul chiar și atunci când se află într-o conversație cu o persoană reală ce se află în fața lor.
Cum să exersați această abilitate
Când îi citiți o carte copilului, opriți-vă periodic și întrebați-l despre ce îi citiți. Opriți-vă și spuneți ,,Ce îți amintești din poveste până acum?”. Ajutați-l să întregească informația lipsă și încurajați-l să continue să asculte povestea. Mai mult, amintiți-i să nu îi întrerupă pe ceilalți atunci când vorbesc.
- Învățăm să urmăm instrucțiuni
Copiii ce au dificultăți în a urma instrucțiuni pot experimenta o varietate de consecințe. De la a trebui să își refacă temele pentru acasă și până la a fi sancționați pentru comportament nepotrivit, a nu ști să urmeze direcții și instrucțiuni poate reprezenta o problemă.
Fie că îi spuneți copilului să își curețe camera sau că îl învățați cum să se îmbunătățească la fotbal, este important ca acesta să fie capabil să urmeze aceste direcții și instrucțiuni.
Totuși, înainte de a vă aștepta de la cel mic să vă urmeze instrucțiunile, este esențial să știți cum să le transmiteți. De exemplu, nu oferiți unui copil mai mult de o instrucțiune deodată ,,Leagă-ți pantofii, strânge-ți cărțile și spală-te pe mâini”. Asteptați până finalizează prima sarcină, și apoi oferiți-le, pe rând, pe celelalte.
Un alt comportament de evitat este formularea direcțiilor ca întrebări ,,Te legi, te rog, la pantofi?”. Acest tip de instrucțiune implică faptul că cel mic are opțiunea de a spune nu. Odată ce ați oferit copilului instrucțiunile, încurajați reflectarea asupra a ceea ce ați spus ,,Ce trebuie să faci acum?” și așteptați răspunsul său. Priviți fiecare greșeală ca pe o oportunitate să îl ajutați să își îmbunătățească abilitățile.
Cum să exersați această abilitate
Felicitați-l pe cel mic pentru că a urmat instrucțiunile ,,Îți mulțumesc că ai oprit televizorul atunci când te-am rugat”. Dacă el are dificultăți în a urma direcții, dați-i oportunitatea de a se antrena urmând simple sarcini ,,Te rog da-mi acea carte”, iar apoi oferiți-i încurajare pentru comportamentul său.
- Învățăm să respectăm spațiul personal
Unii copii vorbesc de aproape. Alții se urcă în brațele cunoscuților fără să aibă vreo idee că celălalt se simte incomod. Este important să vă învățați copilul cum să respecte spațiul personal al celorlalți.
Creați niște reguli acasă care să-i încurajeze să respecte acest lucru. Joaca de-a bătutul la la ușă și joaca de a îți ține mâinile acasă sunt câteva exemple.
Dacă copilul tău apucă lucruri din mâna altora sau împinge când este nerăbdător, stabiliți niște consecințe.
Dacă copilul tău se urcă în brațele cunoscuților sau stă prea aproape de alți oameni în timp ce vorbește, folosește aceste comportamente ca pe oportunități de învățare. Oferă-i sfaturi care să îl ajute să învețe mai multe despre conceptul de spațiu personal.
Cum să exersați această abilitate
Învățați-vă copilul să stea la o distanță cam de un braț de alți oameni când vorbește. Cănd stă la rând, spuneți-i să-și țină mâinile acasă și la ce distanță să stea de persoana din fața lui. Puteți și să exersați diferite scenarii pentru a-l ajuta să exerseze păstratul distanței și respectul față de spațiul personal.
- Învățăm să păstrăm contactul vizual
Contactul vizual folosit cum trebuie este o parte foarte importantă a comunicării. Unii copii se străduie să se uite în ochii persoanei cu care vorbesc.
Indiferent că micuțul este rușinos și preferă să se uite la podea, sau pur și simplu nu ridică privirea când este preocupat cu altă activitate, puneți accent pe importanța unui bun contact vizual.
Dacă copilului îi este mai greu să facă contact vizual, reamintiți-i constant. Întrebați-l „Unde ar trebui să te uiți când cineva vorbește cu tine?”, iar apoi lăudați-l când își amintește să se uite la persoana cu care vorbește.
Cum să exersați această abilitate
Puteți chiar să-i arătați cum se simte să porți o conversație cu cineva care nu face contact vizual. Rugați-l să vă spună o poveste în timp ce dumneavoastră stați cu privirea în pământ, stați cu ochii închiși sau vă uitați oriunde, dar nu la el. Apoi, rugați-l să vă spună altă poveste, urmând ca de această dată să faceți un contact vizual potrivit în timp ce el vorbește. Discutați apoi cum s-a simțit acesta în fiecare dintre cele două cazuri.
- Învățăm să folosim bunele maniere
Spunând „te rog” , „mulțumesc” și folosind bunele maniere la masă reprezintă o bună cale de a vă ajuta copilul să primească atenție pentru motivele corecte. Profesorii, ceilalți părinți și copii vor respecta un copil manierat.
Desigur, a învăța un copil bunele maniere poate fi o provocare uneori. De la a râgâi tare în timpul mesei, la a fi nerecunoscător, toți copiii vor mai uita de maniere din când în când.
Este foarte important, totuși, ca micuții să știe să fie politicoși și respectuoși, în special când se află în casa altor oameni sau la școală.
Cum să exersați această abilitate
Fiți un bun exemplu cu manierele. Asta înseamnă să-i spuneți constant copilului „Nu, mulțumesc” și ”Da, te rog”. De asemenea, asigurați-vă că folosiți manierele când interacționați cu alți oameni. Amintiți-i copilului când uită să folosească bunele manierele și încurajați-l atunci când observați că este politicos.
Dacă copilul tău pare că se străduie în legătură cu abilitățile sociale mai mult decât alți copii, vorbește cu pediatrul. Este posibil să fie nevoie doar de o maturizare sau de o întărire în plus ale acestor principii, dar este posibil ca lipsa acestor aptitudini sociale să fie și un semn de alte probleme.
Copiii cu tulburări precum ADHD sau autism, pot rămâne în spate din punct de vedere social. Un medic vă poate evalua copilul și să determine dacă acesta ar avea nevoie de de tratament pentru a avea de câștigat în acest departament.
Sursa
https://www.verywellfamily.com/seven-social-skills-for-kids-4589865
Articol tradus si adaptat de: Psih. Diana Marinescu
Te așteptăm și pe shop!