“Încerc să vorbesc cu el, dar îmi răspunde cu 1-2 cuvinte.”
“Nu știu niciodată ce se întâmplă la școală, copiii mei nu îmi spun decât “bine” sau “ok”.

Părinții nu se simț împăcați cu ei când aud asta de la copii. Simt că fac eforturi, dar ca răspuns primesc doar tăcere.
Nu ne putem schimba copiii, dar putem schimba modul în care interacționăm cu ei. Citește sfaturile de mai jos și vezi ce se aplică în cazul tău. Apoi, încearcă ce crezi că se potrivește în cazul tău!
5 motive pentru care copiii nu vorbesc cu ține (și ce să faci în aceste cazuri):

 

     Încerci să le rezolvi tu problemele: Părinții consideră de multe ori că cei mici au nevoie mereu de sfaturi și soluții la problemele lor. În loc să îi asculte și să vadă exact care sunt punctele acestora de vedere, trec direct la sfaturi. În schimb, ai putea să încerci urmatorele lucruri:

*Întreabă dacă au nevoie de ajutor pentru a rezolva problema pe care o au.

*Încurajează brainstorming-ul.

*Lasă-ți copilul să își încerce propriile idei, deși nu vor fi mereu soluțiile perfecte.

 

     Vorbești prea mult: Dacă copilul tău este mai introvertit, atunci ar putea avea nevoie de puțin mai mult timp să proceseze ce îi spui. Dacă este mai extrovertit, atunci necesită mai mult timp să vorbească el însuși.

*Pune întrebări deschise, apoi așteaptă răspunsul la ele.

*Ascultă fără să întrerupi.

*Încurajează în tăcere dacă este nevoie.

 

     Ai tendința să judeci: Copilul tău ar putea să evite să vorbească cu tine deoarece îi este frică de ce răspunsuri va primi. Poate consideră că mereu îi critici deciziile, că spui lucruri negative sau vei ajunge a îl pedepsești pentru ce ți-a spus.

*Filtrează răspunsurile înainte și încearcă să fii neutru

*Pune întrebări pentru a primi mai multe detalii, în loc să tragi concluziile pripit.

*Verifică cum se simte copilul tău și ce crede despre deciziile luate

 

     Ești distras: Poate că deși este pregătit să vorbească, copilul tău vede că nu va primi atenția necesară pentru că te vede ocupat. Sau poate doar nu vrea să între în competitie cu telefonul sau calculatorul tău pentru atenție.

* Încearcă să fii atent la cât de distrasă ești de la copilul tău pe timpul zilei, vezi dacă trebuie să schimbi ceva din punctul ăsta de vedere.

*Pune telefonul deoparte când petreci timp cu cei din familie, în special când cel/cea mic/ă vine de la școală, sau când te întorci tu de la muncă.

*Dacă chiar ești ocupată când vrea să te abordeze cu o problemă, spune-i că mai ai puțină treabă și apoi ești acolo pentru el și pentru ce are nevoie.

 

     Îi presezi prea mult să vorbească: Când părinții sunt îngrijorați de copiii lor, au tendința să tragă de ei pentru a vedea ce este în neregulă. Devine frustrant să pui întrebări la care nu primești răspunsuri și este greu să nu știi care este rădăcina problemelor acestora.

*Încearcă să găsești alternative la întrebarea “De ce?”

*Lasă mereu o portiță pentru comunicare: “Sunt aici pentru tine când te decizi să vorbești cu mine”

*Poți să folosești un jurnal, în ideea de a-i ajuta să își exprime emoțiile și sentimentele.

 

Uneori, familiile se împotmolesc în tipare de comunicare negative. Schimbând modul în care abordezi discuțiile, modifici acest tipar. Poate va fi necesar să încerci mai multe metode până o găsești pe cea potrivită pentru ține, dar cu timpul eforturile tale vor da roade și copiii vor începe să se deschidă în față ta.

Dacă totuși simți că nu ai reușit să schimbi ceva, poți oricând să apelezi la un psihoterapeut. A avea o perspectivă din exterior poate fi cheia problemelor pe care le întâmpini.

 

Articol preluat de aici.